Ceaiul de pelin, cunoscut si sub denumirea de “ceai de fiere” datorita gustului sau amar, este un ceai relativ putin popular, care are insa cateva proprietati terapeutice care depasesc multe dintre medicamentele usoare existente in farmacii.
Biologic vorbind, pelinul face parte din familia Asteraceae si are o inaltime maxima de pana la 120 de centimetri. Este o planta cu un gust amar, cu flori usor galbene si cu un miros specific foarte patrunzator.
Ceea ce e foarte interesant e faptul ca ceaiul de pelin face parte din medicina traditionala sateasca (nu numai la romani) inca din perioada antica. Exista dovezi care arata ca aceasta planta ar fi fost folosita si in Egiptul antic in jurul anului 1600 inaintea erei noastre. In zonele rurale inca mai este folosit pentru a scapa de tenii si limbrici, precum si pentru diferite alte afectiuni ale ficatului. Pana sa fie considerata leac de trup, aceasta planta a fost folosita mult timp pe post de talisman impotriva spiritelor rau-voitoare. Treptat, planta a devenit principalul medicament al problemelor de ficat si de stomac. De altfel, fondatorul medicinei naturopatice, preotul bavarez Sebastian Kneipp ar fi recomandat intr-una din lucrarile sale ca cei care sufera de afectiuni interne sa isi presare cate o lingurita de pelin pisat in mancare timp de 10-15 zile.
Ceaiul de pelin pastreaza aceleasi proprietati ca planta, cu conditia sa fie preparat asa cum trebuie. Luati in considerare faptul ca are un gust foarte amar, motiv pentru care el trebuie indulcit cu zahar (si nu cu miere, cel putin nu atunci cand este fierbinte). In ceea ce priveste modul de preparare si administrarea, pentru fiecare ceasca de ceai se pune cate o lingurita de planta pisata, dupa care se lasa la infuzat cel putin 10 minute. Pentru ca principalul loc in care aceasta planta actioneaza indeosebi in zona gastro-intestinala, se recomanda ca administrarea lui sa se faca cu un sfert de ora inainte de masa.
FOARTE IMPORTANT: Ceaiul de pelin nu se administreaza in continuu pentru o perioada mai mare de 3 saptamani, intrucat poate avea reactii adverse precum aparitia tremuraturilor, insomnii, greturi sau varsaturi si chiar halucinatii. De asemenea, deoarece are un efect usor toxic in anumite conditii, este total contraindicat femeilor insarcinate, pentru ca nu cumva sarcina sa le fie afectata.
Beneficiile ceaiului de pelin
Dupa cum ziceam in primele randuri, pelinul a fost folosit pentru a scapa de limbrici, tenii si viermi intestinali, dar si in tratarea bolilor gastrice si ale ficatului. In plus, printre celelalte (multe) beneficii se mai afla si:
1) usureaza digestia atunci cand este consumat inainte de masa;
2) in ciuda efectului usor toxic (acesta fiind de faptul motivul pentru care este folosit in tratamentul impotriva viermilor intestinali), trateaza intoxicatiile alimentare si toxiinfectiile;
3) este un bun analgezic;
4) are proprietati anti-microbiene (de aceea e bun in tratarea anumitor infectii) si antiseptice;
5) este un excelent detoxifiant, care pe deasupra, stimuleaza si sistemul imunitar;
6) regleaza ciclul menstrual la femei;
7) poate fi folosit si pe post de condiment, plus ca mareste pofta de mancare;
8) are un efect usor diuretic si laxativ;
In ceea ce priveste bolile pe care ceaiul de pelin le poate trata sau a in a caror tratament poate fi un bun adjuvant se clasifica in functie de utilizare:
a) utilizare interna (adica prin bautul cestilor de ceai): se trateaza diferite afectiuni ale rinichilor (printre care si insuficienta renala in forma primara), afectiunile ficatului (inclusiv hepatita) si ale colecistului, epilepsia, anorexia si diferite afectiuni gastrice
b) utilizarea externa (prin aplicare de compresii): se foloseste in tratarea durerilor de cap, a ranilor si a piscaturilor de insecte, dar si in diminuarea durerilor osoase si articulare cauzate de monturi sau de diferite forme de artita.
